În 2015 am început să mă gândesc la realizarea unei instalații performative ce pornește de la un text scris pentru teatru. Focus: auto-izolarea tinerilor într-o cameră pentru un timp îndelungat. De atunci s-au întâmplat multe. În 2017 și 2018 am reușit să aducem în fața publicului instalația noastră. Pentru mai multe detalii despre proiectul de atunci și minunata echipă care l-a creat, puteți vizita arhivele online pe www.hikikomori.ro Peste ani, fac o reverență și mulțumesc tuturor pentru dedicarea, efortul, energia pozitivă și mai ales pentru aportul unic pe care l-au avut în aducerea la viață a unui gând.
Mă bucură mult că pot aduce astăzi în urechile și în imaginarul vostru coloana sonoră compusă special pentru acel act artistic. Între timp, am învățat pe pielea noastră câte ramificații explodează din decizia forțată de împrejurări interioare și exterioare de a nu mai părăsi un spațiu fizic sau mental. Din momentul acela totul își schimbă paradigma: viața interioară, libertatea, liberul arbitru, fantasmele, relațiile cu alți oameni, violența trăirilor interioare și felul în care ele se reflectă în realitățile celorlalți.
…The compilation includes 18 tracks, with 2 obvious characteristics: the amalgam of electronic subgenres, as well as the embrace of some representative producers from distant generations. All united for a charitable cause. “Generations, for a cause …” . This electronic music collection comes to the aid of music producers, who are in a difficult period, in the context of the COVID-19 pandemic, facing difficulties caused by the suspension of music events. Also in this context, the medical field is supported, the entire amount raised from the sale of the compilation will be donated to the Association for AȚI (Anesthesia-Intensive Care) Targu Mureş The Holy Emperors Constantine and Helen, for the purchase of materials and equipment. Septimiu Moldovan (ElectroBlog Ro)
[Ro.]
Compilația “ElectRO – Generations” Proiectul a luat naștere în anul 2015, ca parte a proiectului de cunoaștere a istoriei fenomenului electro autohton, din care face parte și cartea ”Enciclopedia muzicii electronice românești”. Inițial avuse onoarea de a include și legendarul genului, Adrian Enescu, care, regretabil, a dispărut fizic dintre noi, însă a rămas să ne transmită energia sufletului său electric prin compozițiile sale eterne. Când am ”resuscitat” acest proiect am fost foarte plăcut surprins că, după atâția ani, artiștii au răspuns foarte promt apelului, ba chiar mai mult, au trimis în timp record compoziții noi, astfel încât să bucure urechile ascultătorilor de cel mai proaspăt sound, metamorfozând și aducând compilația la nivelul prezentului. Compilația cuprinde 18 piese, cu 2 caracteristici evidente: amalgamul de subgenuri ale stilului electronic, precum și îmbrățișarea unor producers reprezentanți ai unor generații distante, de unde și denumirea compilației, dar atât de unite pentru o cauză caritabilă. ”Generations, for a cause…” Această colecție de muzică electronică vine în sprijinul producătorilor muzicali, aflați într-o perioadă dificilă pentru ei, în contextul pandemiei COVID-19, înfruntând dificultăți cauzate de suspendarea evenimentelor muzicale. Tot în acest context, este sprijinit și domeniul medical, toată suma strânsă din comercializarea compilaţiei va fi donată către Asociaţia pentru AȚI (Anestezie-Terapie Intensivă) Mureş Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pentru achiziția de materiale și aparatură. Septimiu Moldovan (ElectroBlog Ro)
released May 20, 2020 Compiled by Septimiu Moldovan Mastering: Zsolt Peter Arrangement tracks by: DJ Marika (Florin Marica) Cover Art by CreativeRoom
POOL NO WATER by Mark Ravenhill@Teatrul Maghiar de Stat Cluj__project by Radu Nica, Andu Dumitrescu, Vlaicu Golcea // video art by ANDU DUMITRESCU_music by VLAICU GOLCEA_voice by KINGA ÖTVÖS
POOL (no water) trebuia să fie o piesă de teatru, dar a devenit o piesă într-un mecanism mult mai complex. Unul care e de fapt o convergenţă de mijloace, tehnici şi tehnologii, o suprapunere de abordări, oameni, efecte şi întâmplări. Plecând de la un „text pentru performeri” de Mark Ravenhill, cei implicaţi în producţia şi punerea în imagine a acestui eveniment au făcut nefăcutul: trama narativă devine pretext pentru un savant joc de imagini video (impecabil – vizual vorbind, poetic şi puternic în egală măsură), un sofisticat exerciţiu actoricesc (credibil, autentic, asumat în postúri şi contextualizări surprinzătoare), secondat de o lume sonoră bizară şi minunată (sofisticată şi surprinzătoare, la rândul ei). POOL (no water) nu arată a teatru, dar nu e nici film, nu e nici simplu dialog sau monolog filmat, dar nici clip. E ceva între şi peste toate acestea. Categoriile proxime ţin mai degrabă de underground-ul artelor vizuale (şi) multimediale, de performativul zis şi post-dramatic şi de VJ-iala de festival (păstrând aici, vă rog, toate conotaţiile pozitive). Până la urmă, POOL (no water), este o dramă a adecvării şi inadecvării, o poveste despre dimensiunea intimă a corporalităţii, despre ce poate fi privit şi ce trebuie să rămână privat. Apoi, în forma de acum, mai e şi despre relaţia dintre prezenţă şi absenţă, despre claustrări domestice şi accesul la rizomul globalizat de dincolo de camera web sau linkul de sub mouse. Un spaţiu-spectacol virtual despre idealul prieteniei, frumuseţea imaginii, faimă, empatie şi dinamica fluidelor. Sau mai degrabă despre lipsa lor. [Horea Avram, istoric de artă]
POOL (no water) was supposed to be a play, but it ended up playing a part in a much more complex mechanism. A mechanism that actually translates into a convergence of means, techniques and technologies, an overlapping of approaches, people, effects and occurrences. Starting from “a text for performers” by Mark Ravenhill, the ones involved in the production and image construction of this event have achieved the unachievable: the narrative plot turns into a pretext for smart game of video images (that, visually speaking, is, to the same extent, impeccable, poetic and strong), for sophisticated acting (that is believable, authentic and assumed within surprising attitudes and contextualizings) supported by a wonderful and bizarre soundscape (in its turn, sophisticated and surprising). POOL (no water) looks neither like theatre, nor like film, it is neither taped dialogue or monologue, nor some sort of a video. It is something between and above all these. It is rather positioned in the proximity of underground visual (and) multimedia arts, of the so-called post-dramatic postmodernism and festival VJ-ing (please stick to the positive connotations here). Eventually, POOL (no water) is a drama of adequateness and inadequation, a story about the intimate dimension of corporeality, about what can be watched and what has to remain private. Moreover, in its actual form, it is also about the relationship between presence and absence, about domestic claustrophobia and access to the globalized rhizome situated beyond webcam or clickable links. It is a virtual show/space about the ideals of friendship, the beauty of images, fame, empathy and the dynamics of fluids. Or, rather, about the absence thereof. [Horea Avram, art historian]
